Va mai amintiti de aceasta iluzie optica?
Intr-un articol anterior v-am promis ca voi reveni cu modul in care putem verifica daca intr-adevar patratele A si B au acelasi ton de gri.
Una dintre variantele de verificare ar fi sa printati imaginea, sa decupati cele doua patrate si sa le alaturati. (Ei? 
)
O alta varianta ar fi sa exportati poza intr-un editor de imagine si sa taiati unul dintre patrate si sa-l apropiati de celalalt.
Asadar, oricare ar fi varianta aleasa, cele doua patrate au exact aceeasi nuanta de gri.
Revin cu explicatia: totul tine de context. Deoarece vedem umbra lasata de cilindrul verde si cunoastem succesiunea patratelor pe tabla de sah, pe baza tuturor acestor informatii “creierul nostru este de parere ca” patratul B este de un alb aflat in umbra (=gri), iar patratul A care este negru aflat in plina lumina (=gri mai inchis).
Dar noi tocmai am demonstrat contrariul. Ei, nu chiar contrariul, ci echivalenta celor doua nuante de gri.
Pai, asta pune creierul nostru intr-o lumina cam proasta, nu? 
)
Nici chiar asa! Insa cunoscand subtilitatile functionarii creierului, precum si modul in care acesta este influentat de experientele anterioare, de prejudecati, de sentimente, de… vocea interioara… vom reusi poate sa nu ne luam tot timpul in serios. In fond, cum putem fi atat de siguri ca tot ceea ce vedem, auzim, simtim e chiar realitatea? Totul se rezuma la modul in care folosim toate informatiile pe care le receptionam, in folosul sau in defavoarea noastra. Bine-nteles ca aceasta modalitate de a privi viata dintr-un unghi optimist sau pesimist a fost invatata. Dar orice invat are si dezvat, nu?
Toate acestea sunt prezentate intr-un mod entuziast si mult mai coerent pe TED de catre Beau Lotto AICI.
Beau Lotto este fondatorul LottoLab, o combinatie intre un laborator si un studio de arta, in care studiaza sistemul vizual uman, folosindu-se si de experienta acumulata prin studiul albinelor.
Imaginea de aici.
In exteriorul nostru, reprezentat de rezultatele pe care le vom obtine: bani, faima, recunoastere?
Sau in interior? Reprezentat de satisfactia muncii, a libertatii de exprimare si a spiritului lasat liber sa creeze?
Dan Pink, in acest filmulet de pe TED, ne explica ceva ce multe corporatii ar trebui sa stie daca chiar si-ar dori angajati loiali, creativi si fericiti sa munceasca.
Vizionati filmuletul aici.
Fotografie de pe site-ul lui Dan Pink.
Dan Pink, analist de cariere, fost purtator de cuvant al lui Al Gore, autorul cartilor: “Free Agent Nation: The Future of Working for Yourself“, “A Whole New Mind: Why Right-Brainers Will Rule the Future” , “The Adventures of Johnny Bunko: The Last Career Guide You’ll Ever Need” examinează enigma motivării, pornind de la un fapt cunoscut de specialiştii în ştiinţe sociale, dar necunoscut de majoritatea managerilor: recompensele tradiţionale nu sunt întotdeauna aşa de eficiente cum credem.
Neurolog german (Markbreit, 1864 – Breslau, azi Wroclaw, Polonia, 1917).
Specialist in neuropatologie si indeosebi in deficientele mentale generate de senilitate, Alzheimer a descris, in 1906, boala care ii poarta numele, caracterizata printr-o atrofie progresiva generalizata, care se exprima prin dementiere lenta: deteriorarea memoriei, a orientarii spatio-temporale si a functiilor simbolice (afazie, agnozie, apraxie).
Sursa foto: Wikipedia
Amina identificata in 1947 (5-hidroxitriptamina, 5-HT). Este un neurotransmitator prezent în variate organe incluzand sistemul nervos central, prezenta lui este atat de difuza in SNC incat practic nu exista terminatii neuronale care sa nu contina acest neurotransmitator. Densitatea maxima o gasim in nucleul suprachiasmatic, in hipotalamus.
Serotonina moduleaza o serie de functii biologice controlate de creier, exercitand mai ales o reglare a alimentarii, a aparatului cardio-vascular, a comportamentului sexual, a capacitatii de invatare, a somnului, a agresivitatii etc. Cercetarile recente au evidentiat legatura existenta intre aparitia tulburarilor anxioase si depresive si nivelul scazut al serotoninei. Unii antidepresori inhiba in mod specific receptarea presinaptica a serotoninei (inhibitori ai recaptarii serotoninei). In exces, serotonina inhiba apetitul, dand o senzatie de satietate.
Curiozitatea este o trasatura admirabila la specia umana. Suntem fascinati de ceea ce nu intelegem pe deplin. Cautam sa rezolvam misterele spatiului, ale civilizatiilor pierdute, insa exista numeroase ciudatenii ce se intampla chiar sub nasul nostru… sau in nasul nostru … sau in uimitorul nostru creier.
- Globii oculari sunt o prelungire a creierului tau
Daca cineva ti-ar deschide craniul si ar incerca sa-ti scoata creierul globii oculari ar fi trasi afara (asa… ca bonus). Asta deoarece ochii sunt in legatura directa cu o regiune din partea posterioara a creierului, responsabila cu vederea, prin intermediul nervului optic. Fibrele nervului optic conecteaza retina, la nivelul careia sunt receptionate imaginile, direct cu lobul occipital – sediul centrilor vederii. Specialistii aseamana aceasta conexiune cu cea realizata intre tastatura si computer.
- Urmareste-ti live propria operatie pe creier
Operatia pe creier poate fi realizata cu pacientul treaz. Pacientii suferinzi de diverse afectiuni precum tumori pe creier sau crize epileptice pot ramane constienti in timpul operatiei. Decat sa mearga pe “orbecaite”, sa se bazeze exclusiv pe datele oferite de aparatura imagistica, un neurochirurg poate astfel sa discute cu pacientul in timpul operatiei, pentru a urmari si a marca zone critice ale creierului care controleaza vederea, limbajul sau miscarile corpului. Astfel, medicul are control asupra acuratetei procedurii. Pacientul este anesteziat doar in timpul in care doctorii “isi fac drum” catre creierul lui.
- Un Stie-Tot nesimtit
Creierul in sine nu are receptori ai durerii. Nu are nici macar receptori de temperatura sau presiune. In cazul unei operatii cu pacientul treaz, daca chirurgul i-ar intepa creierul cu un ac pacientul n-ar simti absolut nimic! Durerile de cap aparute in cazul unor tumori sau chisturi sunt provocate de presiunea exercitata de acestea asupra nervilor si vaselor de sange dimprejurul creierului.
- Mare consumator de oxigen
Studiile arata ca desi reprezinta doar 2% din totalul masei corporale, creierul utilizeaza 20% din oxigen. Cu alte cuvinte, creierul consuma o cincime din oxigenul pe care-l inspiram. Din acest motiv este atat de afectat de lipsa oxigenului in cazul unor situatii extreme. S-a constatat ca neuronii incep sa moara dupa aproximativ 4 minute de privare de sange oxigenat.
- Destept… dar poate fi pacalit
Patratele A si B au nuante diferite?
NU! Au aceeasi nuanta de gri!
Serios! Fara pacaleala.
Aceasta iluzie, creata de profesorul Edward H. Adelson, se bazeaza pe modul in care creierul foloseste contrastul in determinarea nivelului iluminarii.
Voi reveni in curand cu un articol in care va voi dezvalui explicatiile acestei iluzii, precum si metodele de verificare a tonului de gri.
Nu-i asa ca e uimitor?
Dar calatoria noastra in minunata lume a creierului abia a inceput.
Ne revedem in curand,
BullyPie
Neurologul Jill Bolte Taylor a beneficiat de o sansă de cercetare pe care putini cercetători ai creierului si-ar dori-o: a avut un puternic accident vascular cerebral si a observat cum functiile creierului său – miscare, vorbire, constiinta a sinelui – s-au oprit una câte una. O poveste extraordinară preluata de pe Ted Talks.
Fotografie de pe: http://isuphoto.smugmug.com
Spicuiri din povestea AVC-ului pe care l-a experimentat “pe propriul creier”:
Daca va uitati la creier, este evident ca cele doua emisfere cerebrale sunt absolut delimitate una de cealalta. Cele 2 emisfere comunica intre ele prin corpul calos, care este alcatuit din aproximativ 300 de milioane de axoni. Dar in afara de aceasta, cele doua emisfere sunt complet separate.
Deoarece ele proceseaza informatiile in moduri diferite, fiecare dintre emisferele noastre se gandeste la lucruri diferite, le pasa de lucruri diferite si indraznesc sa afirm ca au personalitati foarte diferite.
Emisfera noastra dreapta este dedicata momentului prezent. Totul este “aici si acum”.
Emisfera noastra dreapta gandeste in imagini si are un mod de a invata kinestezic, prin miscarea corpurilor noastre.
Informatia, in forma de energie, izvoraste simultan prin toate sistemele noastre senzoriale si apoi explodeaza in acest imens colaj despre cum arata momentul prezent, despre cum miroase prezentul si ce gust are, cum il simtim si cum suna.
Sunt o fiinta de energie conectata la energia care ma inconjoara prin constiinta emisferei mele drepte.
Suntem cu totii fiinte de energie, conectati unul la celalalt prin constiinta emisferelor noastre drepte, formand o singura familie: umanitatea. Si aici, acum, suntem frati si surori pe aceasta planeta, aflandu-ne aici pentru a face lumea un loc mai bun.
Si in acest moment suntem perfecti, suntem completi si frumosi.
In schimb, emisfera noastra stanga este un loc cu totul diferit.
Emisfera noastra stanga gandeste liniar si metodic. Emisfera noastra stanga se axeaza pe trecut si pe viitor. Este conceputa de asa natura incat sa preia acel imens colaj care constituie momentul prezent si sa aleaga detalii, alte detalii si mai multe detalii despre aceste detalii.
Apoi le aseaza pe categorii si organizeaza toate aceste informatii, le asociaza cu tot ce am invatat in trecut si proiecteaza in viitor toate posibilitatile.
Emisfera noastra stanga gandeste in termeni lingvistici. Este acel taifas neintrerupt care ma conecteaza pe mine si lumea mea interioara cu cea exterioara. Este acea voce micuta care-mi spune: “Hei, sa-ti aduci aminte sa cumperi banane cand te intorci acasa. Am nevoie de ele maine dimineata”. Este acea inteligenta calculata care-mi aminteste cand trebuie sa-mi spal rufele.
Dar probabil cel mai important aspect este ca e acea voce marunta care-mi spune: “Eu sunt!” “Eu sunt!”
Si imediat ce emisfera mea stanga imi spune “Eu sunt”, ma izolez de rest. Devin un individ singular, separat de fluxul de energie din jurul meu si desprins de voi.
Si aceasta a fost portiunea de creier pe care am pierdut-o in dimineata in care am avut accidentul cerebral.
Continuarea aceste extraordinare povesti o gasiti aici.
Parerea mea e ca si-ar putea foarte bine gasi un loc fruntas printre lectiile de anatomie sau de psihologie.
Salutare tuturor posesorilor de Ενκέφαλον (Encephalon)!
Nu-i asa ca e minunat sa detii asa ceva?
O mica masa gelatinoasa cantarind doar 1.4 kg sa fie cea mai complexa structura vie cunoscuta?
Fotograf: Fred Hossler/Getty Images
Centru al sistemului nervos, creierul este adapostit de cutia craniana si e foarte bine ca e asa, deoarece in stare vie este atat de moale, incat ar putea fi taiat chiar si cu un cutit de unt.
Formatiune extrem de complexa, doar cortexul cerebral contine in jur de 15 – 33 miliarde de neuroni, interconectati prin aproximativ 10.000 de conexiuni sinaptice fiecare.
Ce este mai interesant e ca in fapt, plutind in lichidul cefalorahidian, creierul ajunge sa cantareasca doar aproximativ 20 grame ! (conform legii lui Arhimede)
Nemaipomenit!
